Institutul de Arheologie Iaşi
Academia Română – Filiala Iaşi
Lascăr Catrgi, 18, 700107, Iaşi
SINTEZA REZULTATELOR PROIECTULUI CNCSIS,
RESURSE UMANE, PD_487 (Medicina romană în
provincia Moesia Inferior)
(FAZA UNICĂ 2011)
I.
Obiective
stabilite şi îndeplinite
Proiectul Medicina romană în provincia Moesia Inferior
a beneficiat în cursul anului 2011
de o atenţie deosebită atât din partea cercetătorilor din domeniul istoriei şi
arheologiei, dar, fapt îmbucurător, şi din partea unor specialişti din alte
domenii sau a unor neiniţiaţi în cercetare. Tema în sine a stârnit, în cursul
prezentărilor diverselor aspecte, numeroase discuţii şi comentarii, fapt care
confirmă imensul interes. Obiectivele stabilite pentru această etapă unică ce
corespunde anului 2011 au fost stabilite pentru a acoperi o arie cât mai largă
de probleme care ţin de arta medicală şi de percepţia fenomenului în epocă, în
perioda romană, într-o provincie complexă cum este cazul Moesiei Inferior.
Astfel, sistematizarea izvoarelor istorice relativ la activitatea medicală din
provincia Moesia Inferior, în special cele arheologice şi literare este
obiectivul general pe care ni l-am stabilit pentru fiecare etapă de cercetare,
fapt normal dacă avem în vedere că esenţa acestui demers este tocmai cunoaşterea
şi interpretarea tuturor izvoarelor ce pot oferi informaţii utile despre
medicina antică. În acest scop, am continuat identificarea, sistematizarea şi
interpretarea monumentelor epigrafice care fac referire la medicii din regiune,
la structurile medicale precum colegiile de medici, dar şi la divinităţile cu
atribuţii curative, la templele acestora sau la autorităţile care se ocupau cu
bunul mers al comunităţilor din punct de vedere al păstrării igienei şi a
condiţiilor normale de trai. Corpora de
inscripţii pentru regiunea vizată,
precum ISM, IGB sau ILB au fost
principalele surse, bineînţeles alături de CIL, dar şi noutăţile apărute în AE sau în studii de specialitate ne-au
fost de un real folos. Este foarte adevărat că inscripţiile reprezintă sursa cea
mai directă de informaţii pentru multe dintre aspectele de viaţă cotidiană,
printre care şi practicarea artei medicale. De altfel, alături de izvoarele
arheologice, de asemenea destul de generoase după ce am reuşit să le evidenţiem
ca o sursă de cunoaştere pentru subiectul nostru, inscripţiile sunt baza de
cercetare în articolele pe care le-am publicat în anul în curs.
În
ceea ce priveşte lipsa unor izvoare literare consistente care să facă referire
strict la regiunea noastră, această situaţie ne-a determinat să apelăm la
tratatele şi scrierile generale despre medicină din antichitatea greco-romană,
care, cu siguranţă, erau cunoscute şi aprofundate şi de către specialiştii
practicanţi din această regiune. Ne referim aici la Celsus, cu renumitul său
tratat De Medicina, dar şi Claudius
Galen cu mai multe lucrări cuprinse în Corpus
Galenicus. De asemenea, Crito (sec. I-II) cu Cosmetics şi Simple Medicines, Scribonius Largus (sec. I), cu 271 de
prescripţii medicale reunite în Compositiones,
Appolonius Glaucus (sec. II), cu On internal Diseases; Soranus din Efes
(sec. II p. Chr.) cu un foarte elaborat tratat de ginecologie; Oribasius (sec.
IV), cu două colecţii de excerpte din scrierile unor medici ce au activat
anterior ; la aceştia se adaugă unii autori mai obscuri sau, mai degrabă,
despre care există doar referiri indirecte. Este cazul celor doi Andromachus, tată şi fiul (sec. I-II), Athenais din
Cilicia (sec. I), Servilius Damocrates (sec. I), Diomedes din Tarsus (sec.
III-IV), Marcellus din Side (sec. II), Sextius Niger (sec. I), Thessalus din
Tralles (sec. I). În plus, în secolele următoare, mulţi dintre medicii şi
cercetătorii problemelor care ţin de viaţa medicală au preluat şi chiar au
îmbunătăţit operele predecesorilor lor. Este cazul unui Marcellus Empiricus (sec. IV-V), Caelius Aurelianus (sec.
V), care a făcut traduceri sau preluări din Soranus, Cassius Felix (sec. V),
Adamantius (sec. V), Aetius Amidenis (sec. V-VI), Paulus Aegineta (sec. VII),
care a compendiat lucrări anterioare. Totuşi, nu trebuie să omitem cele câteva
informaţii directe despre teritoriul de la Dunărea de Jos, pe care le regăsim
în operele unor autori antici. Sunt celebre referirile din Dioscoride (De
Materia Medica), Pseudo-Apuleius (Herbarius)
şi, mai tîrziu, Iordanes (Getica),
despre plantele folosite de geto-daci ca remedii pentru diverse boli; Seneca
vorbeşte, de asemenea, de ierburile de la Dunăre care erau folosite la
fabricarea otrăvurilor (Medeea, 717-724); Lucian din Samosata aminteşte
de un anume medic, Toxaris, care s-ar fi tras din Scythia şi a mers la Atena
unde a fost considerat ca urmaş al lui Asclepios; Ovidiu sugerează că nu a avut
parte de îngrijire medicală cât a fost suferind: „Non domus apta satis, non
hic cibus utilis aegro, nullus, Apolinea qui levet arte malum...”. Poetul
exilat la Tomis acuză, de data asta nu fără temei, calitatea apei şi faptul că
„aici se bea apă din mlaştina amestecată cu sarea mării” (Ex Ponto, II,
7, 63-74). Analizând această ultimă problemă şi din punct de vedere arheologic
constatăm că poetul a avut dreptate, în sensul că, din secolul al II-lea, are
loc o intensă activitate constructivă la Tomis în urma căreia se pun în
funcţiune mai multe apeducte care aduceau apă de la zeci de km distanţă, în
condiţiile în care apa din zonă era improprie pentru consum.
Desluşirea
mecanismelor de percepţie a omului antic şi grija pentru sănătatea proprie şi a
celor din jur, în strânsă relaţie cu percepţia bolilor, a morţii sau a puterii
divine asupra individului şi a comunităţii din care făcea parte sunt obiective
pe care le-am atins prin intermediul comunicărilor pe care le-am pregătit, dar
şi a materialelor publicate sau în curs de publicare. Interpretarea surselor de
care dispunem pentru provincia Moesia Inferior ne-a convins că interesul pentru
igienă, ca element preventiv, dar şi pentru tratarea diverselor boli apărute erau
factori percepuţi conştient de omul antic. O demonstrează grija pentru
respectarea unor reguli de igienă în comunităţile mari, sarcină care cădea în
grija edililor, dar şi constituirea unui sistem medical bine pus la punct, mai
ales în oraşele greceşti, cu tradiţie în practicarea artei medicale.
În plus, am
face referire aici la accentul pe care l-am pus pe studiul interdisciplinar în
sensul în care am analizat în cercetările noastre, spre exemplu, rezultatele de
natură antropologică şi paleopatologică obţinute pentru câteva dintre
necropolele din zona dobrogeană a Moesiei. Ne referim aici la studiile din
ultima perioadă pentru necropola de la Ibida, pentru unele morminte de la
Callatis, dar şi din alte centre, unde s-au putut realiza anumite modele de
cercetare. S-a stabilit o anumită patologie a membrilor comunităţii şi, din
cercetările proprii am putut constata existenţa unui corp medical în aceste
locaţii, de altfel, inerent în orice mare oraş din imperiu în perioada
Principatului.
În acelaşi
context, al interdisciplinarităţii, ceea ce reprezintă o noutate absolută
pentru zona dunăreană sunt analizele chimice pe metal făcute pe diferite
instrumente, care ne aduc detalii interesante despre metodele şi materialele
folosite la fabricare, dar şi despre coroziunea acestor piese. Nouă instrumente
au fost investigate utilizând tehnicile: SEM-EDX şi micro-FTIR. În analiza SEM - EDX s-a utilizat un
microscop electronic de scanare (SEM) cuplat cu un detector cu raze X (EDX).
Tehnica, alături de vizualizarea microfotogramei, permite redarea imaginii cu
maparea (dispunerea) atomilor pe suprafaţa cercetată, iar în baza spectrului de
raze X se determină compoziţia elementală în procente gravimetrice sau molare,
a unei microstructuri sau a unei zone selectate. Aşadar, este o abordare cu
totul nouă, care, pentru provincia noastră, dar chiar pentru întreaga regiune a
Dunării de Jos, este cu totul nouă.
II.
Activităţi
desfăşurate
a.
Documentare
în ţară şi străinătate
Documentarea
în străinătate a fost esenţială în tentativa noastră de a aduce bibliografia
străină în atenţia cercetării româneşti de specialitate, în contextul în care
nu putem vorbi nici în România şi nici în Bulgaria de o bază de documentare
teoretică. Astfel, stagiile de documentare, mai lungi sau mai scurte, în
biblioteci celebre din Occident, precum cele ale Universităţii Viena,
Institutului de Arheologie Clasică din Viena, a Institutului de Istorie veche
din acelaşi oraş, dar şi în celebrele biblioteci din Roma, de la Istituto
Archeologico Germanico, Accademia di Romania, American Academy of Rome ne-au
oferit ocazia de a parcurge mare parte din imensa bibliografie care s-a scris
pînă în acest moment despre arta medicală în lumea greco-romană.
Informaţii
punctuale despre anumite piese mai degrabă, dar şi despre complexe arheologice
care ar fi putut fi utile cercetării noastre, am obţinut şi prin deplasările de
scurtă durată din Bulgaria, de la Sofia şi Varna, dar şi din ţară, în centre
precum Tulcea, Constanţa, Alba Iulia. Pentru participări cu comunicări ştiinţifice
ne-am deplasat la Sulina, la un simpozion internaţional, dar şi la Ploieşti şi
Constanţa, la manifestări de acelaşi calibru.
b.
Prelucrarea
materialului arheologic
În anul în
curs am continuat una dintre activităţile de referinţă din proiectul de faţă:
identificarea şi prelucrarea materialului arheologic caracteristic, cum este
instrumentarul medical şi obiectele anexe care erau folosite în procesul
medical. În acest sens, pe lângă publicarea articolului despre câteva
instrumente medicale descoperite pe teritoriul Moesiei Inferior apărut în
Revista Medico-chirurgicală a mediclor naturalişti din Iaşi în 2010, s-a
continuat prelucrarea unor instrumente preluate de la muzeele de la Tulcea şi
Constanţa. Astfel, am reuşit definitivarea unui material ce este în curs de
publicare în revista Pontica despre instrumentarul medical şi /sau de
cosmetică, din regiune (bisturie, pensete, dilatatoare, cârlige, sonde de
ureche, sonde spatulă, spatule, linguriţe, ace chirurgicale, dar şi obiecte
anexe precum vase de sticlă sau bronz pentru medicamente, plăcuţe pentru
prepararea unguentelor sau a prafurilor, alte piese din os, metal sau sticlă).
Pentru aceasta am efectuat operaţiunile de desenare, fotografiere, descriere,
identificare, stabilire analogii şi interpretare a acestora. Pentru teritoriul
Bulgariei, pe lângă consultarea publicaţiilor de specialitate, am apelat la
colegii bulgari care au publicat astfel de piese. De un real folos în acest
sens a fost vizita de documentare la Varna unde colegii Al. Minchev şi V. Yotov
au fost foarte receptivi şi ne-au pus la dispoziţie piesele dorite din siturile
de la Odessos şi Dionysopolis.
III.
Rezultate
obţinute
Fără a dori să
facem o prezentare exhaustivă a rezultatelor obţinute în acest an intens de
cercetare, suntem, totuşi, în măsură să descriem direcţiile de cercetare pe
care ne-am înscris şi pe care le-am putut expune în cele trei materiale
publicate sau acceptate spre publicare şi a celor cinci comunicări ştiinţifice,
din care patru la manifestări cu caracter internaţional.
a.
Material
publicat sau în curs de publicare
În primul
rând, aşa cum stabileam ca obiectiv principal pentru anul în curs, am reuşit
documentarea, redactarea şi publicarea în limba engleză a unui studiu cu titlul
Being a Physician in Moesia Inferior
în Dacia-Revue d'archéologie et
d'histoire ancienne, NS, nr. LV,
2011, p. 141-156, revistă cotată ERIH B,
echivalent ISI pentru ştiinţele umaniste. Acest material este singular în
arealul istoriografic românesc şi cuprinde cercetări care ne-au condus către
nişte concluzii foarte interesante. Câteva dintre aceste opinii pe care le-am
emis în urma conceperii studiului publicat în cea mai prestigioasă revistă de
istorie veche şi arheologie din România ar fi următoarele:
1. Oraşele greceşti
ne oferă cele mai numeroase dovezi despre activitatea medicilor din regiune; un rol important l-au deţinut
aceste centre încă din perioada elenistică, atunci cînd erau absorbante de
specialişti, mai ales din centre microasiatice precum Niceea şi Nicomedia.
Litoralul pontic, în special, beneficia de o tradiţie foarte bogată, mai ales
din perioada elenistică. Şcolile formate în timp promovau mereu specialişti,
iar schimbul de experienţă cu renumitele centre de medicină din Asia Mică
conferea un ascendent notabil profesioniştilor din această parte a provinciei.
Un aport deosebit la situaţia prezentată l-au avut autorităţile locale, care au
susţinut permanent meseriile liberale, dar şi unii particulari care răsplăteau
material pe membrii acestei categorii profesionale, văzuţi ca un bun al
comunităţii.
2. Chiar şi în
oraşele cu specfic grecesc, dar ridicate ad
fundamentis în epocă romană (cum este cazul celor două fundaţii traianee,
Marcianopolis şi Nicopolis ad Istrum) avem medici proveniţi din aceleaşi oraşe
din Asia Mică.
3. În urma
identificării practicanţilor acestei meserii din inscripţii, avem şapte
posibili medici civili, dintre care doar trei provin din oraşele tipic romane:
Aelius Macedo şi ipoteticul Aurelios de la
Novae şi Rascanius Fortunatus, din Troemis. Restul sunt fie din cetăţile
greceşti de pe litoral, Dionysopolis (unul), Tomis (unul), Odessus (unul), fie
din Nicopolis ad Istrum (unul). Doar Rascanius Fortunatus este de origine
italică.
4. Numeroasele
dovezi arheologice din cetăţile greceşti sunt în consonanţă cu informaţiile
inscripţiilor. Mormintele de medici de la Tomis, Callatis, Dionysopolis,
Odessus şi Marcianopolis, completează un tablou al acestei meserii într-o epocă
de glorie pentru arta lui Hippocrate la Dunărea de Jos. Acestea arată, în bună
măsură, şi gradul de complexitate la care se ajunsese în ceea ce priveşte
tratarea anumitor boli, dar, de asemenea, şi răspândirea cu preponderenţă a
centrelor de formare profesională. Instrumentarul medical identificat în aceste
morminte reprezintă dovada exercitării profesiunii de medic de către alţi
posibili 11 indivizi: Tomis (unul), Callatis (posibil unul), Dionysopolis
(doi), Odessus (patru), Marcianopolis (cel puţin trei).
5. Prin
urmare, în această provincie în care civilizaţia greacă a premers impunerii
autorităţii romane, tradiţia medicală era deja puternică. Drept consecinţă,
organizarea medicilor, pregătirea lor, formarea unor adevărate şcoli de
medicină sunt realităţi evidente, care dau un ascendent serios civilizaţiei
greceşti într-o provincie considerată latină cum este cazul Moesiei Inferior.
Un alt
material publicat este Cine practica medicina între Dunăre şi Marea
Neagră în Antichitatea romană?, in revista cu profil medical, Medica
Academica, 19, 2011, p. 56-57. Este o revistă cu o foarte bună circulaţie,
iar referirile noastre în acest material sunt mai generale şi au avut menirea
de a familiariza pe specialiştii în domeniul medical cu aspecte de istoria
medicinei dintr-un teritoriu antic ce face parte astăzi din România. De altfel,
concluziile din acest articol au fost emise la o manifestare internaţională la
Sulina, în luna mai 2011.
Rezultatele
studierii instrumentarului medical din regiunea ţintă s-au concretizat prin
definitivarea, prezentarea spre publicare şi acceptarea unui studiu intitutlat Instrumentarul medical şi/sau de cosmetică
din Moesia Inferior, în revista indexată BDI şi cotată B+, Pontica.
În acest amplu material, unde am reunit numeroase piese de pe teritoriul actual
al României şi Bulgariei, am avut în vedere mai multe aspecte. În primul
rând, am evocat menţiunile acestor instrumente în sursele antice, modalitatea
de confecţionare, materialele utilizate, am făcut o categorisire generală a
pieselor cu specific medical, după care ne-am concentrat atenţia asupra
situaţiei din Moesia Inferior. Am reunit, în funcţie de posibilităţile
bibliografice din regiune, instrumente inedite, dar şi publicate, din
descoperiri fortuite, în urma unor cercetări sistematice, din morminte sau din
contexte arheologice mai mult sau mai puţin clare. Concluziile la care am ajuns
ar fi următoarele:
1.Trebuie
făcută o distincţie, pe cât posibil, între piesele care fac obiectul unei
intervenţii de natură medicală strictă (în mare măsură instrumentele
chirurgicale, dar nici acestea în exclusivitate) şi instrumentele cu o largă
arie de utilizare (instrumente care se utilizează şi în farmacie sau cosmetică,
dar şi în alte meserii conexe sau nu medicinei.
2. Această
separare este foarte posibil să fie, însă, una inventată în perioada modernă,
pentru că nu ştim în ce măsură se făcea clar distincţia între instrumentele
folosite de medici, spiţeri sau de cei care le utilizau în scopuri igienice sau
cosmetice, mai ales în comunităţile mici. Cel mai probabil, limitele erau
foarte fragile. Spre exemplu, o banală sondă spatulă putea fi folosită ca
sondă, cauter, disector sau baghetă de farmacie.
3. Scopul în sine al producerii unor astfel de
instrumente, cu aceste forme, a fost acela de a avea funcţii diverse şi,
probabil, utilizabile pentru ramuri diverse ale medicinei şi nu numai.
Pe lângă studiul istorico-arheologic al pieselor
am reuşit să facem şi o serie de analize chimice ale acestor instrumente,
pentru a determina compoziţia metalelor din care erau confecţionate, operaţiune
efectuată în premieră pentru regiunea Dunării de Jos.
De altfel, câteva dintre aceste piese vor fi în
detaliu analizate într-un alt articol ce va apărea în Revista de Chimie, cotată ISI, în colaborare cu dr. Ion Sandu şi
dr. Viorica Vasilache.
b. Comunicări şi conferinţe
În 2011 am
susţinu nu mai puţin de cinci conferinţe şi comunicări ştiinţifice în limba
romînă şi engleză în faţa colegilor cercetători, dar şi a studenţilor la
Istorie, dar şi la Medicină sau alte discipline. Am constatat un interes
deosebit pentru un subiect inedit pentru cercetarea românească.
Astfel, în 14
ianuarie 2011, la invitaţia domnului prorector prof. dr. T. Mihăescu, de la
Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, am susţinut conferinţa Izvoarele
istorico-arheologice despre medicii din Antichitatea greco-romană, în cadrul
Şedinţei de Medici şi Naturişti din Iaşi. Acsest material a avut menirea de
a familiariza audienţa cu principalele instrumente folosite de istorici şi
arheologi în ceea ce priveşte istoria medicinei antice.
Între 27-29 mai am participat la o foarte
interesantă reuniune ştiinţifică internaţională, la Sulina, workshop-ul Good publication practices for the
pharmaceutical industry, manifestare organizată de British Medical
Journal (the Romanian edition), cu participarea unor specialişti din Marea
Britanie şi Olanda. Aici am susţinut comunicarea The Medical Profession between Danube and Black Sea in Antiquity.
În perioda
25-27 august 2011 am participat la Sesiunea internaţională de
comunicări ştiinţifice Arheologia
mileniului I, cu comunicarea Military
physicians from Moesia Inferior (Ist-IIIrd c. A.D.). Am
conturat în acest material categoriile de medici militari idnetificaţi în
centre precum Troesmis, Novae, Tyras, Barboşi, cum este cazul unor medici alae, medici cohortes, medici
legionis, medici duplicarii, dar şi alte numeroase aspecte legate de
medicina şi arta medicală pusă în slujba unui instrument de bază al
administraţiei romane cum era armata.
Comunicarea Instrumente
medicale sau/şi de cosmetică din Moesia Inferior (în colab. cu V. Vasilache, C. Chiriac) a fost
prezentată la Sesiunea Internaţională Pontica,
Constanţa, 5-7 Octombrie 2011. În acest amplu material, concretizat în
publicarea sa în revista Pontica, am încercat să găsim diferenţe şi asemănări
între diverse categorii de materiale utilizabile atât în procesul medical, cât
şi în cosmetică. În premieră pentru
Moesia Inferior au fost prezentate şi rezultatele analizelor chimice efectuate
pe un eşantion de instrumente medicale din situri ale provinciei.
În sfârşit, între 11-12 noiembrie 2011 am
susţinut comunicarea Izvoarele medicinei
greco-romane în Moesia Inferior, în
cadrul colocviului internaţional Moștenirea
lui Alexandru cel Mare și a ellenismului în istoriografie, literatură și artă;
conferință internațională in memoriam Vasile Lica (1953-2010), în care am
particularizat categoriile de izvoare utilizabile în cercetarea artei medicale
în provincia Moesia Inferior.
c.
Relaţii
profesionale
Stagiile de
documentare în ţară şi străinătate au avut şi menirea de a întări relaţiile
profesionale cu colegi din alte centre ştiinţifice. Astfel, pentru obţinerea
materialului arheologic am apelat la colegii bulgari Al. Minchev, V. Yotov, G.
Kabakcieva, dar şi la colegii cercetători şi muzeografi de la ICEM Tulcea şi
Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa, unde am găsit o dispoziţie
pentru colaborare şi sprijin ştiinţific. De asemenea, din mediul de
specialitate european am continuat colaborarea, am spune cu un real succes, cu
colegii de la Viena, cercetători marcanţi de la Institutele de Arheologie şi
Istorie din Viena precum prof. dr. Marion Meyer, şefa departamentului de
Arheologie Clasică din cadrul Institutului de Arheologie, prof. dr. Thomas
Corsten şi prof. dr. Fritz Mitthof, de la Institutul de Istorie Veche de pe lângă
Universitatea din Viena.
d.
Interdisciplinaritate
Cercetarea
noastră este indisolubil legată de cercetarea unor aspecte care vizează
medicina în ansamblu, cu aspectele sale diverse. Colaborarea cu Universitatea
de medicină şi Farmacie din Iaşi, mai ales cu prof. dr. T. Mihăescu, pro-rector
al instituţiei ieşene, a fost probată mai sus, prin publicaţii şi conferinţele
susţinute la Iaşi sau Sulina. În plus, interdisciplinaritatea proiectului
constă şi în colaborarea activă cu Platforma de Arheofizică de pe lângă
Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, pentru analiza fizico-chimică a pieselor
care făceau parte din instrumentarul medical al medicilor din Moesia Inferior.
Rezultatele analizelor efectuate de doamna dr. V. Vasilache de la Centrul
susmenţionat sunt în curs de publicare în Revista de Chimie, revistă cotată
ISI, iar o parte din aceste analize, cu o foarte detaliată descriere
istorico-arheologică sunt sunt tipar în revista Pontica.
Putem afirma,
în concluzie, că proiectul propus şi-a atins obiectivele stabilite pentru etapa
în curs. Articolele şi comunicările ştiinţifice raportate reprezintă măsura
valorii cercetărilor efectuate în 2011, iar interesul stîrnit în diverse medii
ştiinţifice şi universitare sunt o mulţumire suplimentară pentru cercetătorul
acestor probleme inedite pentru istoriografia românească.
Director de
proiect
Dr. Dănuţ Aparaschivei
09.12.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu